De ce toţi oamenii privesc spre cer dorind să zboare fiind conştienţi de faptul că nu au aripi?
Ne întindem mâinile şi încercăm să prindem necunoscutul în propriile palme. De jos, cerul pare un loc liniştit, lipsit de griji şi de probleme, în alte cuvinte, ceea ce toţi numim o lume perfectă. Însă, după un anumit timp, ne dăm seama că fâlfâitul din mâini este inutil şi renunţăm la orice speranţă de a ajunge acolo. Până la urmă, toţi vom trece prin asta, însă sunt unii care nu pot accepta adevărul.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu