Ultimă zi

Prietenul meu mi-a dat cel mai bun sfat. A spus că ziua este un cadou, şi nu un ordin. Trebuie să ne bucurăm de fiecare secundă şi să profităm de aceasta. Să alegem întotdeauna cărarea mai puţin folosită, aşa încât primul nostru pas să fie cel mai lung moment.
Dacă astăzi ar fi ultima ta zi, iar mâine ar fi prea tărziu, ai putea să-ţi iei la revedere de la tot? Ţi-ai putea trăi fiecare moment din plin, lăsând orice amintire în urmă?
Chiar dacă nu ştim cu siguranţă adevărul, să ne imaginăm că nu vom putea trăi de două ori. Ştiind asta, i-ai numi prieteni pe cei pe care nu i-ai văzut niciodată, ţi-ai ierta duşmanii?

Legaţi De Sol (Will Edit)

De ce toţi oamenii privesc spre cer dorind să zboare fiind conştienţi de faptul că nu au aripi?
Ne întindem mâinile şi încercăm să prindem necunoscutul în propriile palme. De jos, cerul pare un loc liniştit, lipsit de griji şi de probleme, în alte cuvinte, ceea ce toţi numim o lume perfectă. Însă, după un anumit timp, ne dăm seama că fâlfâitul din mâini este inutil şi renunţăm la orice speranţă de a ajunge acolo. Până la urmă, toţi vom trece prin asta, însă sunt unii care nu pot accepta adevărul.

Legături Pierdute (Will edit)

Eram o fată normală. M-am născut, mi-am trăit o mare parte din copilărie alături de o soră mai mare care mă ajută şi părinţi foarte muncitori şi buni. Însă, ziua care trebuia să fie una dintre cele mai fericite pentru mine, s-a transformat într-un blestem.
Totul a început în ziua când am împlinit 12 ani. Eram un copilaş. M-am aşteptat la o primire călduroasă şi asta am primit, însă nu şi de la prietena mea cea mai bună. Atunci aflasem că aceasta mă trădase. De aici a început totul. De la o fată normală, cu zeci de prieteni, am ajuns la nimic. Începusem să cred că singurii mei prieteni sunt cei de pe internet. La şcoală eram tocilara şi fata cu anime-urile. Asta a durat timp de 2 ani.